Răpăitul ploii

I

Răsărit din pământul sterp,
Puţin udat de ploaie –
Pe mii de hectare de-ogoare,
Sub spic, paiul de grâu se-ndoaie.

Din ceţurile dimineţii –
Pe-neaşteptate, c-un sărut,
Soarele fierbinte risipeşte
Întunericul mut.

Din deşertul vieţii,
Din vini de neiertat,
Din solul străveziu al sufletului meu –
Aceste cântece, de neuitat.

II

Numai răpăitul ploii are puterea
De-a-mi ostoi tristeţea şi durerea.

Era un flăcău tenace, ştia ce vrea,
Râdea de povara pe care o purta;

Buzele-i erau bântuite de cântece necântate,
Decât briza celor şapte mări mai catifelate;

El a apărut din zorii zilei, fără veste,
Sculptat de flăcări. Dar, iată, nu mai este!

Numai biciul argintiu al ploii grele
Mai poate ţine-nchise-aceste buze-ale mele...

poezie de Lynn Riggs, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!