Răpăitul ploii
I
Răsărit din pământul sterp,
Puțin udat de ploaie
Pe mii de hectare de-ogoare,
Sub spic, paiul de grâu se-ndoaie.
Din cețurile dimineții
Pe-neașteptate, c-un sărut,
Soarele fierbinte risipește
Întunericul mut.
Din deșertul vieții,
Din vini de neiertat,
Din solul străveziu al sufletului meu
Aceste cântece, de neuitat.
II
Numai răpăitul ploii are puterea
De-a-mi ostoi tristețea și durerea.
Era un flăcău tenace, știa ce vrea,
Râdea de povara pe care o purta;
Buzele-i erau bântuite de cântece necântate,
Decât briza celor șapte mări mai catifelate;
El a apărut din zorii zilei, fără veste,
Sculptat de flăcări. Dar, iată, nu mai este!
Numai biciul argintiu al ploii grele
Mai poate ține-nchise-aceste buze-ale mele...
poezie de Lynn Riggs, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Lynn Riggs. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.