Veneția [Venezia]

E un oraș din lumea asta blândă,
dar cât de mândru, cât de insolit,
pare-un miraj, un joc închipuit,
sau un vis pur din inimă profundă.

Acoperit c-o pânză rozalie,
are grădini, biserici și palate
ce stau între azururi suspendate,
de cer și ape, pline de magie.

Ce schimbător e! Ziua pe răcoare,
când soarele e încă adormit,
are un chip livid și obosit,
lumea-i ascunsă ca o perlă-n mare.

Dar în amurguri roșii, înfocate,
e o arcă de aur, aprinsă, fierbinte,
o navă imensă ce merge înainte,
spre țărmuri de vrajă aflate departe.

Când luna de sus cu argint poleiește
turnuri subțiri și cupole perene,
și lin șerpuiește prin sute de vene
de apă obscură ce blând picotește,

n-ai cum să-nțelegi îndată ce este
această minune atât de frumoasă:
o insulă sacră și misterioasă,
tărâm infinit de dor și poveste...

Deși pare-un vis, un mic foc de paie,
de-o mie de ani își poartă istoria
și se încoronează astăzi cu gloria
unei vieți mărețe, pline de războaie.

Inimă de leoaică, chip de magie,
o tu, Veneția, de două ori suverană:
puternică plantă de virtute romană
și-a Italiei floare de gingășie.

poezie de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook