Un geomorfolog pasionat

Unde profanul doar se minunează
Şi-admiră peisajul de departe,
El riguros observă, cercetează,
Mergând vioi cu rucsacul în spate.

Când vremea-i rea sau când e cald şi soare,
Prin râpe, chei şi peşteri nepătrunse,
Privirea lui, mereu cutezătoare,
Descoperă şi formele ascunse.

Plin de elan se-avântă sus pe creste,
Trecând prin văi adânci şi subsecvente,
Ca să admire-n tihnă stânci şi cueste
Ori hogback-uri frumoase, evidente.

În alte zile vrea să studieze
Câmpii cu crovuri, padine, găvane,
Ţărmuri pustii, înalte, cu faleze,
Sau plaje largi, cu dune tip barcane.

Şi-analizează la perfecţiune
Profile, indici, hărţi de fragmentare,
Să ştie dac-avem eroziune,
Procese de versant, acumulare...

În preajma lui auzi în permanenţă
Termeni ciudaţi: custură, pediplenă,
Orogeneză, karst, antecedenţă,
Gur, grohotiş, firidă sau ravenă.

Dacă e trist şi vrei să-i vină cheful,
Nu-i spune lucruri care-l deranjează,
Adu-i o clipă-n minte relieful
Şi vei vedea cum se înviorează.

Se duce pe teren, nu în vacanţă,
Şi nu se teme, fiindcă nu e genul,
Dar ca să-l laud, ştiu cu siguranţă,
Nu mi-ar ajunge tot Paleogenul.

poezie de Octavian Cocoş (12 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!