Clopoţel Auriu

Când tocmai împlinisem patruzeci de ani
Am avut o fiică. I-am pus numele Clopoţel Auriu.
A trecut un an de când s-a născut.
Şade deja-n funduleţ, dar nu poate încă vorbi.

Mi-e ruşine – am aflat că n-am inima unui om înţelept:
Nu pot alunga gândurile banale şi-s cuprins de îngrijorări.
De-acum înainte sunt legat de lucruri care nu ţin de mine:
Singura mea răsplată – bucuria pe care-o simt zi de zi.

Dacă voi fi scutit de durerea de a o vedea murind de tânără,
Voi avea problema de a o vedea măritată.
Planul meu de a renunţa la slujbă şi de a mă retrage la munte
Trebuie acum amânat cel puţin cincisprezece ani!

poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!