Sufletul iese

dincolo de mine şi mă ţine
în braţe cum poate toată viaţa
bătrân azi în mantia nouă
scriu cu stânga neparalizată
de ultimul veac scurs pe umăr
cu o furtună intracraniană
ţin cartea în mâna care miroase
a moarte şi a rouă mă-ncântă
o istorioară tare veche găsită
de-un clovn pe jumătate nebun
care-şi bătea cuie în tălpi
să nu-şi piardă ciorapii de lână

râd şi înfloresc în noul jilţ din lemn
de cireş cu înscrisuri în sanscrită
mulţumit îi tai capul drept răsplată