Cercetare...
Cercetez cu dreptul înspre Absolut...
Calea este lungă și drumu-i abrupt.
Cursa-i cu-ndoieli, stau la colț ispite,
Fac pași înapoi, merg pe ocolite,
Trec prin labirinturi, arșiță și ger
Să pătrund misterul tainelor din cer.
Când mă poticnesc și sunt la răscruce
M-așez în genunchi și înalț o cruce
Să îmi lumineze calea spre-Absolut,
Să-mi arunce-o rază Cel făr'de-nceput...
Și încet, încet îmi mărește pasul
Știe cum gândesc, îmi aude glasul...
Parcă-i lângă mine și mă ocrotește
Să nu cad ispitei când mă urmărește
Și-un sobor de sfinți ies din calendare
Să-mi scoată cu mir spinii din picioare.
Port în piept un înger trimis pe pământ
Să-l cunosc pe Domnul, să cred în Cuvânt,
Să cred în minuni puse-n eprubetă
De el, Creator... E a Lui amprentă...
Și întind o mână... Nu pot să-L ating
Dar îi simt puterea când mi-e greu și-L strig
Să nu cad în hău, să mă cerceteze,
Când trec prin infern să mă lumineze...
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
