Sfârâia

pastila în pahar de atâta fericire
că era la bazinul de comprimate
neambalate și se ridica
deasupra apei făcând pluta
avea senzația că se micșorează
și atunci regretă că nu a luat
ceva pe ea
bucuria dizolvării în paharul-piscină
i-a trecut odată
cu încetarea sfârâitului

acum nu mai avea formă
dar i-a rămas conștiința
că vremea ei a trecut

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook