Mai târziu
Când va începe noaptea
voi șterge urmele ploii
și îmi voi chema tinerețea să mai stăm
la taifas
vom privi cum zboară culorile toamnei
dezbrăcând copacii,
vom sorbi amintirile
lăcrimând,
iar eu îi voi promite
că, mai târziu,
mă voi întoarce
să adun toți fluturii albaștri.
Și voi suspina prelung.
Dar, vai! pasărea aceea cu cioc de granit
îmi fură sfârșitul poeziei.
poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre toamnă
- poezii despre tinerețe
- poezii despre sfârșit
- poezii despre păsări
- poezii despre promisiuni
- poezii despre poezie
- poezii despre ploaie
- poezii despre noapte
