Cu ochii în pământ...

Mi s-au uscat cuvintele-n cerneală
Şi versu-mi stă neputincios la pândă,
De când greşeala asta infernală
Mi l-a trimis pe NIKY la osândă,

Osânda noastră, nu a lui, fireşte,
La care toţi în van îi dăm cu flit,
Că stă pe undeva şi ne pândeşte
Cu al fatalităţii sale rit,

Când frazele pe rând mi se destramă
În păpădii suflate în neant,
Să se-ntâlnească-apoi în epigramă,
Ca ei să-i fiu, că vreau nu vreau, amant,

Într-un amor de strictă complezenţă,
În aşternutul strict imaculat,
Pe care mulţi, mânjiţi de indecenţă,
Îşi poartă paşii cu... în ce-au călcat!

poezie de Alexandru Hanganu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!