Zilele inele

Inelele zilei se scurg
În rugul aprinselor flori,
Verigi care pleacă din zori
Şi lin, se opresc în amurg.

Unite-n a anilor salbe,
Rotunde cetăţi ale clipei,
Ascund în bătaia aripei
Accentele negre şi albe.

Se-ntind în şiraguri domoale,
Din cer până-n fund de abisuri,
Îţi leagă speranţe şi visuri
Cu negrele-albele zale.

Ai vrea ca să zbori printre stele,
Dar pasul îţi calcă în şanţuri,
Căci gleznele-s prinse în lanţuri
De lungile zile-inele.

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!