Zilele inele
Inelele zilei se scurg
În rugul aprinselor flori,
Verigi care pleacă din zori
Și lin, se opresc în amurg.
Unite-n a anilor salbe,
Rotunde cetăți ale clipei,
Ascund în bătaia aripei
Accentele negre și albe.
Se-ntind în șiraguri domoale,
Din cer până-n fund de abisuri,
Îți leagă speranțe și visuri
Cu negrele-albele zale.
Ai vrea ca să zbori printre stele,
Dar pasul îți calcă în șanțuri,
Căci gleznele-s prinse în lanțuri
De lungile zile-inele.
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.