Mereu

Mereu sub vremuri şi sub vreme,
C-un trai, din ce în ce, mai dur,
N-am timp de basme şi poeme,
Căci trebuie, mereu, să-njur!

Ai noştri şefi se duc în lume
Să guste marele azur,
Eu nu am timp, nicicum, de glume,
Căci trebuie, mereu, să-njur!

Cum toamna-şi pune pe alee
Tezaurul de aur pur,
M-aş pierde-o vreme, prin muzee,
Dar zilnic sunt forţat să-njur!

Cu dor nebun de poezie
Şi de-al metaforelor şnur,
M-aş duce într-o librărie,
Dar trebuie, mereu, să-njur!

Mă ştiu onest, cu gând viteaz,
Dar, de un timp, privind în jur,
Mă prinde miezul nopţii, treaz,
Că-s nevoit, mereu, să-njur!

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!