Noblesse
Pe chipurile blânde
distingi ades poeme
Mici, aurii în soare,
ca mierea de salcâm
De răutăți, blajinul,
nu știe a se teme
La masa bunătății,- ți
va pune un tacâm.
Intenția-i poftire,
la calm, la miez, la rost
Și-n ochii-i ca zenitul
tivit în borangic,
Se oglindesc speranțe,
ce-ți pot fi adăpost
Să lași garda-îndoielii
un pic, câte un pic.
Însetoșat de ești,
îți va turna ambrozii
Prin fapte precum boarea
zefirului din zori
Te va îndestula,
cu ceea ce rapsozii
Din har și din iubire
îți pritocesc în pori.
Tandrețea și noblețea
îi dau puteri divine
Seninătăți revarsă-n,
surâs îngăduit,
Ți-oferă-atâta tihnă,
menită să aline
Din brațe și din casă
să-i pleci tămăduit.
(septembrie -2021)
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
