Atracție fatală
Eram un flăcăiandru la prima îmbarcare,
M-au numit mus și a doua zi-am ieșit pe mare...
Io-ho-ho, mardeiașii mei, trageți tare!
Deși nava abia trecuse dincolo de far,
Genunchii-mi tremurau, fața-mi era de-un gri-murdar;
M-am târât până la căpitan și, plângând ca idiotul,
L-am implorat să mă debarce-odată cu pilotul,
Pentru-a ajunge cu pilotina cât mai iute pe uscat,
Acolo unde pământul sub talpa omului stă nemișcat.
Căpitanul a râs în hohote și-a strigat în gura mare,
"De-acum, băiete, până la moarte te vei legăna pe mare;
Ei îi aparținem toți fulgii de spumă și bolta cea albastră,
Vântul și valurile vei simți curând că nava-i casa noastră."
Ajuns apoi timonier, am jurat cu mâna pe catarg
La fiecare voiaj că va fi ultimul pe care-l fac...
Făceam legământ după legământ, cu-ncredere și cu curaj,
Că nu voi mai fi vreodată membrul niciunui echipaj...
Cum, zici că nava "Castelul" va părăsi-n curând acest port
Cu destinația Puget Sound? E vreun post vacant la bord?.
"Ești bătrân!"... Dar cunosc marea bine, nu-s un veleitar...
Am auzit că pe "Bătrânul" e nevoie de bucătar!...
Da, pot pentru douăj de-oameni pune masa și găti...
Nu-i așa că, lăudat fie Domnul, mă puteți încă folosi?...
Oh, mi-au mai rămas puțini ani de trăit sub soare
Și-acolo vreau să mor și să fiu înmormântat în mare!
poezie de Harry Kemp din Cântece și balade marinărești, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
