Candela durerii
Văd soarele albastru
cu razele verzi,
ce ard pe pământul sângerând
și florile de tei
uscate, luate de vânt,
iar brazii în munți
plâng.
Spăl piciorul timpului
rănit
și rog vindecarea
prin ploile ce au venit.
Intru în bordeiul
mucezit,
ascult strigătul de durere
al codrului cu trupul sfârtecat
din întunericul nevăzut.
La candela aprinsă
mă-nchin și mă rog.
poezie de Ion Răduț
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
