* * *
Un munte semeț
ce-și înalță vârful
deasupra cerului
zgâriind norii
cu piscurile sale
umbrind pământul
cu măreția sa
înmiresmată de
brazii cei falnici
printre care șușotesc
izvoarele limpezi
purtându-și apele la vale
în abisuri nesfârșite
și cascade însuflețite
de freamătul pădurilor
peste care se aștern
zăpezi în miez de vară,
iar ursul hibernează
în grota-i liniștită
uitând că a trecut iarna
din munții
cu piscurile înzăpezite.
poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
