Cu ţigara-n gură

confecţionez o inepţie modernistă
îmi iau raglanul şi ies
fredonând o melodie veche
ceva fin şi rafinat cum e normal
un coniac martell sec ca un banc
englezesc din toate încheieturile

fac prima la stânga încetişor
trec pe lângă femeia cu părul de lână
strâns într-un coc ţâfnos
zâmbeşte potent cu dinţii
iesiţi la soare cu neruşinare
tac şi merg atent pe cele şapte cărări

urc în tramvaiul scos din uz
stau încordat într-un scaun
tapiţat cu iarbă de mare
primesc mesaje clandestine
de urări de bine scoase din dex
şi răcnite din scaunul şoferului

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!