Cu țigara-n gură
confecționez o inepție modernistă
îmi iau raglanul și ies
fredonând o melodie veche
ceva fin și rafinat cum e normal
un coniac martell sec ca un banc
englezesc din toate încheieturile
fac prima la stânga încetișor
trec pe lângă femeia cu părul de lână
strâns într-un coc țâfnos
zâmbește potent cu dinții
iesiți la soare cu nerușinare
tac și merg atent pe cele șapte cărări
urc în tramvaiul scos din uz
stau încordat într-un scaun
tapițat cu iarbă de mare
primesc mesaje clandestine
de urări de bine scoase din dex
și răcnite din scaunul șoferului
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Vasile Culidiuc. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.