Spiritul iubitei

Pe drumu fără capăt,
Înaintez spre seară
Aş vrea să îţi mai văd,
Înfăţişarea iară.

Să ieşi de printre pomi,
În spate având vântul
Să mă priveşti îndelung,
Să-mi tulburi iarăşi gândul.

Veşmintele-ţi din ceaţă,
Ce rup liniştea nopţii
S-atingă iar cărarea,
Acestui ţinut al morţii.

Îmi vei vorbi prin soapte,
Certându-mă zadarnic
Iar după vii şi plângi,
Căindu-te amarnic.

Ai fost şi vei rămâne,
A mea împărăteasă
O frumuseţe rară,
Din alte lumi culeasă.

Căutare