Sărutul stânjenit și strâmb în colțul gurii Nu a putut firește să-nvie un trecut. Speranța, otrăvită de degetele urii, Azi s-a insinuat și a durut...
Sărutul stânjenit și strâmb în colțul gurii
Nu a putut firește să-nvie un trecut.
Speranța, otrăvită de degetele urii,
Azi s-a insinuat și a durut...
catren de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
