Voi încerca să arunc
povara în hău și să dau
uitării răutățile celor proști
și ignoranți până-n adâncul
cutiilor craniene de capacitate mică
căzuți în somnul nălucirilor
ei nu mai văd lumina
zorii îi ocolesc de mulți ani
stau în mâzga întunecoasă
eu sunt stăpânit de un gând
pe care nu vreau să-l duc în derizoriu
o să arunc totul undeva
dialectic i-am analizat câteva zile
au pierdut timpul în întuneric
le e teamă de cunoaștere
ar merita și ei să ajungă în hău
dar n-au curaj să se arunce
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre timp
- poezii despre lumină
- poezii despre zile
- poezii despre uitare
- poezii despre somn
- poezii despre răutate
- poezii despre prostie
- poezii despre ignoranță