Far în noapte
Cerul e o sferă neagră,
marea un disc întunecat.
Farul își trimite de pe coastă
aripile de lumină.
Rotindu-se fără contenire,
pe cine caută oare,
când inima mea pieritoare
nu mai este în piept?
Iată, stânca neagră
unde-i înlănțuită.
O cioară scobește continuu,
dar demult nu mai curge sânge.
poezie de Alfonsina Storni, 1892-1938, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre sânge
- poezii despre stânci
- poezii despre noapte
- poezii despre negru
- poezii despre lumină
- poezii despre inimă
- poezii despre ciori
- poezii despre aripi