Adorarea eroului

Un chip pe care-l vezi trecând pe stradă,
O voce limpede cântând, liberă, plină de har;
Din clipa-aceea viața-i alta, chiar dacă nu ți-e clar,
Se simte-n noi un fel de eroism, escaladăm o baricadă,

Punem întrebări, găsim răspunsuri, plodim plămadă,
Iluminăm credințe, îndrăznim să fim chiar
Ceea ce ne-a făcut natura. Idolatrie care, iar și iar,
Îndrăzneață, naște eroi. Niciun fel de fraudă,

De cunoaștere căpătată-n frecușul anilor nu-i pot lua locul,
Nu pot stinge această dorință feroce, neîmblânzită.
Știm că, odată mușcat fructul râvnit, dorința devine trecut,
Satisfacția moare. Rămâne și temerea agonisită;

Chiar dacă ne părăsesc toate care ne încântă, totuși focul
Arde – supraviețuiesc multe din cele-n care crezi și ai crezut.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook