Storceagul, regina ciorbelor pescăreşti

Nu încape nicio vorbă,
Este cea mai bună ciorbă
Care poate fi făcută:
Este ciorba absolută.

Iar secretul e, rezon:
Carnea doar de sturion,
De nisetru sau morun
(Nu de somn, de crap, barbun),

Ori de cegă sau păstrugă
(Nu de păstrăv sau zvârlugă).
Carnea este dezosată
Şi în cuburi mici tăiată.

În ceaun, la fiert, în apă,*
Se pun carne, morcovi, ceapă,
Sare şi cartofi, ardei
Graşi şi proaspeţi, măricei,

Ou bătut cu smântânică
Cu o cană de apică,
Iar pentru condimentat
Pui mărar, piper pisat.

Cu răbdare şi tutun,
Se fierb toate în ceaun,
După cum ghiciţi pesemne,
Nu la gaz, la foc de lemne.

Ciorba este aurie
Şi produce bucurie
Văzului, mirosului,
Gustului şi saţului.

Un storceag original,
Demn de împăraţi, regal,
Extraordinar de bun,
Din nisetru sau morun ‒

Sturion zis şi belugă ‒
Or din cegă sau păstrugă,
Poţi mânca în România
Doar în Deltă, la Chilia.**

Ciorba, spune moş Anton,
Merge cu un Sauvignon,
Alb şi sec, un pic poznaş,
Proaspăt scos din butoiaş.

poezie de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (14 februarie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!