Storceagul, regina ciorbelor pescărești
Nu încape nicio vorbă,
Este cea mai bună ciorbă
Care poate fi făcută:
Este ciorba absolută.
Iar secretul e, rezon:
Carnea doar de sturion,
De nisetru sau morun
(Nu de somn, de crap, barbun),
Ori de cegă sau păstrugă
(Nu de păstrăv sau zvârlugă).
Carnea este dezosată
Și în cuburi mici tăiată.
În ceaun, la fiert, în apă,*
Se pun carne, morcovi, ceapă,
Sare și cartofi, ardei
Grași și proaspeți, măricei,
Ou bătut cu smântânică
Cu o cană de apică,
Iar pentru condimentat
Pui mărar, piper pisat.
Cu răbdare și tutun,
Se fierb toate în ceaun,
După cum ghiciți pesemne,
Nu la gaz, la foc de lemne.
Ciorba este aurie
Și produce bucurie
Văzului, mirosului,
Gustului și sațului.
Un storceag original,
Demn de împărați, regal,
Extraordinar de bun,
Din nisetru sau morun ‒
Sturion zis și belugă ‒
Or din cegă sau păstrugă,
Poți mânca în România
Doar în Deltă, la Chilia.**
Ciorba, spune moș Anton,
Merge cu un Sauvignon,
Alb și sec, un pic poznaș,
Proaspăt scos din butoiaș.
poezie de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (14 februarie 2021)
Adăugat de George Budoi
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.