Sonetul 108

Ce-aş mai putea cu mintea să creez
Când al meu spirit ţi l-am arătat?
Nimic nu-i nou, ce să mai consemnez,
Să vezi că te-am iubit şi respectat?
Asta e tot, şi doar ca rugăciuni
Aceleaşi lucruri zi de zi rostesc
Simţind că-s noi, ca-n anii aceia buni
Când numele ştiut-am să-ţi cinstesc.
Dar veşnica iubire-n straie noi
Nu ţine cont că eşti bătrân sau mori
Nu-i pasă nici de riduri şi ochi goi,
Ci-adună lucruri vechi ca pe comori;

Şi-amorul nostru-l strânge cu efort,
Chiar dacă astăzi pare a fi mort.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!