Sonetul 108
Ce-aș mai putea cu mintea să creez
Când al meu spirit ți l-am arătat?
Nimic nu-i nou, ce să mai consemnez,
Să vezi că te-am iubit și respectat?
Asta e tot, și doar ca rugăciuni
Aceleași lucruri zi de zi rostesc
Simțind că-s noi, ca-n anii aceia buni
Când numele știut-am să-ți cinstesc.
Dar veșnica iubire-n straie noi
Nu ține cont că ești bătrân sau mori
Nu-i pasă nici de riduri și ochi goi,
Ci-adună lucruri vechi ca pe comori;
Și-amorul nostru-l strânge cu efort,
Chiar dacă astăzi pare a fi mort.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.