Sonetul 103

Ah! Cât e de săracă Muza mea,
Când s-ar putea distinge negreşit,
Căci tema, chiar cu mine lângă ea,
E mai măreaţă decât ce-am slăvit.
Să nu mă învinuieşti că nu mai scriu!
Cată-n oglindă, chipul vei zări,
Care întrece tot ce eu descriu
Şi de ruşine versul îmi va fi.
N-ar fi păcat atunci să-ncerc să dreg
Stricând astfel ce-a fost odată bun?
N-are alt scop poemul ce-l încheg
Decât de harul tău să pot să spun.

Însă oglinda, când priveşti în ea
Ţi-arată ce în vers eu n-aş putea.

poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!