Sonetul 23

Cum pe o scenă bietul cabotin
Îşi uită rolul, că e temător
Iar animalul, de mânie plin,
Se moleşeşte-apoi foarte uşor.
Neîncrezător, mai uit şi eu să spun
Discursuri de iubire fel de fel
Şi singur mă iubesc, pierzând ce-i bun,
Împovărat de-acest amor rebel.
Dar cu privirea mea plină de dor,
Din piept cuvinte parcă profeţind,
Ce vrea şi recompensă şi amor
Voi fi mai expresiv decât vorbind.

O! Tu să-nveţi iubirea a citi
S-auzi cu ochii şi-nţelept vei fi.

poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!