Ziar

Ziarul tremură în mâinile sale fragede,
Încercând să îndure lipsa colțurilor rupte
Pe care le înșir în fața ei ca pe niște monede
Și le privesc ca pe niște informații corupte

-Plângi, draga mea, adevărul nu mai există,
Aruncă-l pe foc și vom dispărea odată cu el,
Toți, de la viața comunistă
Până la ultimul drapel.

Văd ziarul cum arde lipit de plită
Plânge căutând un adevar demn,
Sperând la o nouă viață unită,
Dar ea mai aruncă un lemn,

Un lemn plin de dorință și ură
Pentru lume care, o dată, era pură
Și care a sperat ca va lua o cotitură,
Întorcându-se la cea de mult căzută

Când Eva nu mușcase din măr,
Iar șarpele nu trebuia să se târască
Când El nu-i blestemase frumusețea din păr,
Iar ea n-ar fi ajuns să se urască.

poezie de (15 noiembrie 2020)
Adăugat de Căpățînă CosminSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook