Miraj

îmi sunt buzele însetate
și trupul îmi pare un munte de sare
de unde sângele mi se adapă
și sudoarea
chiar și lacrima mea
abia mă târăsc
până la fântâna crescută-n pustiu
dar mereu ajung obosit
și prea târziu
e vie fântâna
și-acolo iar crește-ntre dune
și-o tânără fată cu cofele pline
apa răsfiră și semne îmi face
răscolind setea din mine

poezie de
Adăugat de George IonițăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook

 
Citatepedia se îmbunătățește și prin votare. Nu uita să dai cel puțin un vot/zi. Durează doar câteva secunde!