Acaju

într-o toamnă acaju
cu parfum de deja-vu,
mai adun vaier şi cânt
în venule de cuvânt
şi-mi ţin tremurul pe ram,
ca atunci când respiram
dragostea prin clorofilă
şi-o trăiam filă cu filă
şi o risipeam în scris
cu nervura unui vis.

o să mă desprind domol
de al zilei peţiol,
lepădând încă o dată
seva verbului uscată,
cutând noi primăveri
germinate de tăceri
şi o să croiesc poteci
timpului prin care treci,
unde pasu-ţi se pierdu
într-o toamnă acaju.