Acaju
într-o toamnă acaju
cu parfum de deja-vu,
mai adun vaier și cânt
în venule de cuvânt
și-mi țin tremurul pe ram,
ca atunci când respiram
dragostea prin clorofilă
și-o trăiam filă cu filă
și o risipeam în scris
cu nervura unui vis.
o să mă desprind domol
de al zilei pețiol,
lepădând încă o dată
seva verbului uscată,
cutând noi primăveri
germinate de tăceri
și o să croiesc poteci
timpului prin care treci,
unde pasu-ți se pierdu
într-o toamnă acaju.
poezie de Luminița Ignea din Contra-timp
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.