Magie la cabană

Focul arde liniştit în sobă
În cabană suntem doar noi doi
Inima îmi bate ca o tobă
Stăm întinşi pe paturile moi.

Noaptea parcă vine prea grăbită,
Iar ninsoarea tocmai s-a oprit
Văd pe cer o stea, nedesluşită,
Prin fereastra ce s-a aburit.

Camera e plină de magie
Nu vorbim, dar te ating pe mână
Te sărut apoi cu duioşie,
Eşti frumoasă ca o zână bună.

Tu te ghemuieşti la pieptul meu
Ne iubim ca doi îndrăgostiţi
Nu ne vede decât Dumnezeu,
Şi-adormim aşa, înlănţuiţi.

poezie de Octavian Cocoş (4 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!