Magie la cabană
Focul arde liniștit în sobă
În cabană suntem doar noi doi
Inima îmi bate ca o tobă
Stăm întinși pe paturile moi.
Noaptea parcă vine prea grăbită,
Iar ninsoarea tocmai s-a oprit
Văd pe cer o stea, nedeslușită,
Prin fereastra ce s-a aburit.
Camera e plină de magie
Nu vorbim, dar te ating pe mână
Te sărut apoi cu duioșie,
Ești frumoasă ca o zână bună.
Tu te ghemuiești la pieptul meu
Ne iubim ca doi îndrăgostiți
Nu ne vede decât Dumnezeu,
Și-adormim așa, înlănțuiți.
poezie de Octavian Cocoș (4 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Octavian Cocoș. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.