Despre abstinenţă

Însetat, Pământul stropii Ploii dă pe gât –
Şi bea, şi cască gura să mai bea pe-atât.
Plantele pentru a fi proaspete şi verzi
Sug sevă din Pământ şi beau cât nu-ţi imaginezi!

Chiar Marea, despre care fiece cap de sub cozoroc
Crede că n-ar avea nevoie să Bea absolut deloc,
Soarbe din zece mii de Râuri tot lichidul,
Râuri pline ochi cu elementul vieţii, translucidul!

Însuşi Soarele (dacă sunteţi atenţi şi luaţi aminte)
Nu-i mulţumit doar cu lava lui fierbinte,
El bea-îndelung din ale Oceanelor şi Mărilor ulcele
Şi-apoi, sătul fiind, e-înghiţit de Lună şi de Stele.

Ele beau şi dansează-n propria lumină,
Ele beau şi veselia nu li-i deloc străină.
În Natură nimeni nu-i lipsă de la chef şi zaiafet
Şi toţi sunt Sănătoşi şi n-au niciun regret.

Aşa că umpleţi până sus Ulciorul fără frică,
Umpleţi toate Paharele, pentru că dacă, la o adică,
Toţi beau în Univers şi-mi fac ochi dulci pocalele cu vin,
De ce, Oameni ai Moralei, ar trebui ca eu să mă abţin?

poezie de Abraham Cowley,1618 – 1667, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!