Noaptea care adoarme zmeii
Dulci miresme se revarsă din mănunchi de fân cosit,
Colț de lună-n nouri galbeni, pare-se a adormit;
Doar luceafăru' străluce în oglinda unui lac,
Freamătă prin ierburi dese - agitat - un pitpalac...
Ceasuri bat în miez de noapte, adunând răzleții nori.
Într-un nuc din vatra luncii dormitează două ciori;
Noaptea umblă pe tărâmuri după zmei înfricoșați,
Dorm fetițe, dorm băieții printre basme legănați.
poezie de Ștefan Radu Mușat din Anotimpul cu aripi de copil
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios
Vezi și următoarele:
- poezii despre somn
- poezii despre noapte
- poezii despre nori
- poezii despre miezul nopții
- poezii despre galben
- poezii despre frică
- poezii despre fete
- poezii despre ciori
- poezii despre ceas