Saxofonul
în sala plină cu regrete, pe scena-i goală de iluzii
un saxofon din operete smulgea când fibre când aluzii
plângeau viori anihilate, susurul sunetelor fine
din sine abdicau crispate nu strune-universuri line
iar când zâmbea și clarinetul cu colț de gură străvezie
finețea lor sorbea cu-ncetu- nu note- pură veșnicie...
poezie de Iurie Osoianu (19 mai 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
vot: idee inteligentă, exprimare superbă, ton ponderat
Vezi poezii despre saxofon, poezii despre vioară, poezii despre sunet, poezii despre gură, citate de Iurie Osoianu despre gură, poezii despre delicatețe sau citate de Iurie Osoianu despre delicatețe