Când e la ananghie, singurul refugiu al omului e vremea din zilele soarelui, numită speranță.
Când e la ananghie, singurul refugiu al omului e vremea din zilele soarelui, numită speranță.
aforism de Camelia Oprița din WordPress.com, Tăcerea zgomotului (1 mai 2020), traducere de Camelia Oprița
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!