Lumea cade în bucăţi

Lumea cade în bucăţi,
Doamne, ce tristeţe!
În spatele norilor,
Lumină va fi?
Soarele va străluci?
În poveşti intru cântând,
mângâierile tale visând,
tinereţile-mi regăsind.
Afară lumea arde,
străzile-s pustii,
petunia din străzi adiacente
suspină sub pirostii,
aşteptând umilă noi calende.
Copilă sunt acuma,
nu ştiu ce este frica,
jucând şotron mărturisesc,
că fericirea am luat din coşul strămoşesc,
pentru a broda cu bucurie un mâine,
când toţi vom face un cerc cu miez de pâine,
ce-n cer se va oglindi poimâine.
O lume diversă se va naşte pe-o noua orbită,
cu surâsuri şi-mbratisari împodobită.
Nu va fi ură, rău sau jale,
ci doar iubire, fară pedepse capitale.
Cu ochii mintii văd pajişti de albe margarete,
pârâuri transparente,
candide surâsuri,
îmbrăţişări în versuri...
În spatele norilor,
din ţara preasfinţilor,
venit-au Îngeri cu aripi preţioase,
ningând peste noi speranţe în fluturi-de-mătase.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!