Şi să-mi zâmbeşti... (poezie adamică)

Îţi torn venin pe rană sângerândă,
Să-nveţi durerea cum se ţine-n frâu.
Atunci, simţi-voi, cât eşti de flămândă,
Iubita mea, cu freamăt de pârâu.

Când te iubeam cuminte, doar cu gândul,
Îţi înfloream, sub piele, trandafiri.
Să te miros, în vis, făceam cu rândul
De pază la speranţa de-a fi miri.

Veneau călări din ţări îndepărtate,
Să îţi sărute glezna, prinţi de soi;
Doar eu căram iubiri şi dor în spate
Şi-mi sângerau, sub arşiţi, paşii goi.

Nu mă vedeai şi cu privirea-ţi rece
Mă ţintuiai o clipă, cu dispreţ.
Îţi torn venin, dar nu-ţi arăt cum trece,
Sau, de mă-ndupleci, să mă-ntrebi de preţ.

Nu-ţi cer, decât, pe jar să îmi dansezi,
Cu talpa goală şi să strângi din dinţi,
Să te privesc, iubito, cum valsezi
Şi să-mi zâmbeşti, durerea, când o simţi!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!