Și să-mi zâmbești... (poezie adamică)
Îți torn venin pe rană sângerândă,
Să-nveți durerea cum se ține-n frâu.
Atunci, simți-voi, cât ești de flămândă,
Iubita mea, cu freamăt de pârâu.
Când te iubeam cuminte, doar cu gândul,
Îți înfloream, sub piele, trandafiri.
Să te miros, în vis, făceam cu rândul
De pază la speranța de-a fi miri.
Veneau călări din țări îndepărtate,
Să îți sărute glezna, prinți de soi;
Doar eu căram iubiri și dor în spate
Și-mi sângerau, sub arșiți, pașii goi.
Nu mă vedeai și cu privirea-ți rece
Mă țintuiai o clipă, cu dispreț.
Îți torn venin, dar nu-ți arăt cum trece,
Sau, de mă-ndupleci, să mă-ntrebi de preț.
Nu-ți cer, decât, pe jar să îmi dansezi,
Cu talpa goală și să strângi din dinți,
Să te privesc, iubito, cum valsezi
Și să-mi zâmbești, durerea, când o simți!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Violetta Petre. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.