Şoapte în zori

Aceste şoapte zboară prin aerul sărat
În dimineţi ceţoase când valurile-s tulburi
Şi le aud când vântul prin păr s-a strecurat
Deşi vorbeşti încet, ghicesc a tale gânduri.

Şi va veni şi ziua când noi ne vom uni
Căci eu iubesc mirosul de mare ce îl ai
Unire pământească – un început, tu ştii...
Deşi nu-nţelegeam "gumarii" când cereai.

În dimineţi ca asta mă-ncalţ cu-ai tăi gumari
Mâna o-ntind şi caut în marea cea ceţoasă
Hotarele se şterg şi sper că o s-apari
Ce am jurat rămâne, căci sunt foarte serioasă.

Iubit, profesor, mentor, prieten totodată,
Această legătură nu piere niciodată.

poezie de Carolyn Devonshire, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!