Timp şi liber

ei nu ştiu să-şi aşeze viaţa
ca un covor peste o constelaţie
plicuri cu adresele strâmbe ale străzilor
unde copilăria are strălucirea
unei monede ieşite din circulaţie
am aruncat din tren ultimele rânduri
sunt atâtea bălţi în care poţi îneca
ultima promisiune că vei schimba
ceea ce stă lipit de tine de-a pururi
ca o omidă de frunză ca o cruce de seva
din care, întâmplător, un vierme se naşte
cad din cer buruieni, un şarpe de brumă
pe linia orizontului cerne făina
seminţele de neghină din pâinea bogaţilor
şi carnea săracilor se amestecă
în dumicatul de pe urmă al pământului
continentul african o geometrie a destinului
în palma celui care plăteşte la zi
taxele pe fericire chiar dacă în totalitate
îţi aparţii câteva ore te plimbi ca o minge
prin aerul care plesneşte la răscruci

poezie de Ancuţa Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!