E toamnă

"Zilele mele ca umbra s-au plecat şi eu ca iarba m-am uscat."
(Psalmul 101: 12)

Au ruginit copacii, dragii mei
Şi în arama lor e un apus,
Precum trecute vieţile de zei
Uitaţi în umbra crucii lui Iisus.

Din ramuri aripi galbene se rup
Şi spre pământ îşi poartă zborul trist,
Albinele ascund lumina-n stup
Să crească-n ceară lacrimi pentru Hrist.

În frunzele pierdute mor pe rând
Frumoase nenăscute primăveri,
Iar îngerii se-nşiruie plângând
În aşteptarea altei Învieri.

Şi sunetul de clopot e-arămiu,
Chemând la slujbă sufletu-mi boem;
E toamnă, dragii mei şi nu mai ştiu
Dacă-s iertat de biblicul blestem...

poezie de Pavel Lică din Căutarea luminii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!