Cântecul clipelor

Tu ai puterea, timpul ce se-aşterne
În marea lui de taince-aşteptări,
Să-l cerni şi-n mângâieri de mâini materne
Să duci la piept doar clipele chemări,

Acelea care-n timpul împreună
S-au scurs din lumea noastră-n lumea lor
Şi ar putea prin amintiri s-apună
Ca un amurg de timp necruţător.

Chemarea lor, acolo-n piept la tine,
S-ar transforma în zborul unui cânt
Al timpului ce reunea destine
În catedrala unui legământ

Şi tresări-vor inimile noastre,
Acolo-n pieptul tău şi vor dansa,
Uitând tristeţea nopţilor albastre
În care fiecare suferea.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!