Cântecul clipelor
Tu ai puterea, timpul ce se-așterne
În marea lui de taince-așteptări,
Să-l cerni și-n mângâieri de mâini materne
Să duci la piept doar clipele chemări,
Acelea care-n timpul împreună
S-au scurs din lumea noastră-n lumea lor
Și ar putea prin amintiri s-apună
Ca un amurg de timp necruțător.
Chemarea lor, acolo-n piept la tine,
S-ar transforma în zborul unui cânt
Al timpului ce reunea destine
În catedrala unui legământ
Și tresări-vor inimile noastre,
Acolo-n pieptul tău și vor dansa,
Uitând tristețea nopților albastre
În care fiecare suferea.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.