La mare

Izvoarele cerului se desprind,
Scăpându-ne de soarele torid,
Norii se strâmbă la miezul zilei,
Acul întoarce la ora milei.

Aburii Terrei la tabac fumează,
Domnul, la vreme, stă şi veghează,
Omul în noapte, adormit, visează...
Ploaia se crede şi mai vitează!

Curg torenţii de-o noapte, pe frunze,
Mai stau şi iar pornesc, în reprize,
Răcoarea dorind mai mult s-o păstreze,
Marea şi ploaia curăţă faleze...