La mare
Izvoarele cerului se desprind,
Scăpându-ne de soarele torid,
Norii se strâmbă la miezul zilei,
Acul întoarce la ora milei.
Aburii Terrei la tabac fumează,
Domnul, la vreme, stă și veghează,
Omul în noapte, adormit, visează...
Ploaia se crede și mai vitează!
Curg torenții de-o noapte, pe frunze,
Mai stau și iar pornesc, în reprize,
Răcoarea dorind mai mult s-o păstreze,
Marea și ploaia curăță faleze...
poezie de Andrei Ilie Bălășoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.